sâmbătă, 16 octombrie 2010

Lumina si iubire, pentru ingerasii lumii

Ieri, lumea intreaga a comemorat copilasii plecati mult prea devreme de langa parintii lor ...
Lumina si caldura au facut inconjurul pamantului! Parinti si bunici de ingerasi, s-au stans in locurile stabilite de voluntarii EMMA, si au aprins lumanari, au spus o rugaciune si au privit in tacere inimioarele luminoase ...
Dumnezeu sa-i odihneasca si sa aiba grija de toti ingerasii lumii !!!



Am ramas datoare cu cateva randuri ... eram prea marcata aseara de eveniment si am promis ca o fac aici sau pe site-ul EMMA.
Imi este foarte greu sa scriu despre ceea ce simt fata de durerea voastra, dragi mamici de ingeri. Va iubesc pe toate, din toata inima mea, chiar si pe cele pe care nu va cunosc. Eu fac parte din femeile care s-au chinuit ani de zile sa faca un copil ... am pierdut o sarcina la 8 saptamani si am simtit ca lumea s-a terminat ... ce-as fi facut oare daca eram in locul vostru ??? As fi avut oare curajul si taria voastra ??? As fi putut merge mai departe ??? Si daca da, cum ??? Lumea spune "lasa ca trece!! Asa a fost sa fie! Poate e mai bine asa!" ...
Oare asa sa fie ??? Eu nu cred!
Insa cred ca noi oamenii, suntem pregatiti pentru orice pe lumea asta, mai putin pentru a ne duce copilul spre cimitir ... Asta mi se pare cea mai grea povara pentru un om, pentru o mama ...

De cate ori merg acasa, la tata, imi iese in cale o femeie micuta, cu ochii vesnic plini de lacrimi, plangand cu suspine ... ma ia in brate si plange ... se uita la fetita mea si hohotele de plans nu contenesc ... ma intreaba mereu "Unde e Anuta mea, mama ??? De ce nu e si ea aici ??? De ce nu vine si ea la mine ???"
Si nimic din lumea asta nu-i va mai alina vreodata suferinta asta oarba, care de 10-11 ani (nici nu mai stiu cat a trecut de cand Anuta nu mai e ...) sapa in inima ei si in sufletul ei ...
Anuta (Ana Maria) a murit banal la doar 17 ani... asfixiata cu gaz, de la un nenorocit de boiler ... in timp ce facea baie ...
--------------------------------------------------------------------
La Targu Ocna, plange de 3 luni, mamica lui Alex ... cerul ei s-a prabusit odata cu plecarea lui, si orice incercare de a se ridica de jos, pare zadarnica ...
Vorbeste despre Alex la prezent, mereu ... si-a gasit alinarea in biserica, pare ca acolo este mai linistita. Dar cum o fi sufletul ei astazi, dupa un an de alergat prin spitale si ... 3 luni de liniste ... liniste care doare cumplit ... ???
Cand am plecat de la inmormantare, plangand, m-am intrebat ce va face mamica asta MAINE ???
Alex a avut un accident cu masina, la 19 ani ... a implinit 20 de ani intr-un spital din Germania si s-a stins in iulie 2010 ... la 20 de ani ...
---------------------------------------------------------------------
Aici, langa mine mereu (sper ca tot mai des de acum incolo), o am pe Simona, mamica EMMA ... nu-mi amintesc sa o fi vazut vreodata plangand in hohote, dar stiu ca am vazut atat de des lacrimile alea siroind pe fata ei ... ne povesteste de Paula zambind ... e atata dragoste in cuvintele acelea ... Paula a fost prietena ei, fiica ei, a fost copilul pe care si l-ar dori orice mama ... dar Paula a plecat, la 16 ani, din cauza unei bacterii care culmea, putea fi invinsa ... insa nu a fost ...
Simona are acum 3 ingerasi: Paula si cei doi gemeni, Ana si Stefan. Pe ei nu i-am putut cunoaste ... dar ne rugam mereu sa le fie bine acolo unde sunt ...





Va imbratisez, mamici dragi si va doresc din inima putere si liniste! Stiu ca va e greu, si as vrea sa am puterea sa fac ceva, sa alin durerea aia grea. Din pacate, tot ce pot sa fac e sa fiu alaturi de voi mereu, si sa va strang in brate pe unele dintre voi.
Si sa tac, sa ascult, sa plang ...

Dumnezeu sa-i odihneasca pe ingerasii vostri !!!




Iar pentru ce ce nu-nteleg ... cititi povestea Emmei ...

2 comentarii:

Monicile spunea...

Draga Ada, sunt impresionata de cuvintele pe care le-ai asternut pe blogul tau. Sunt mama de Inger, am intrat pe blogul tau de pe link-ul atatsat de Simona pe sit-ul Organizatiei E.M.M.A.
Bunatatea ta, sufletul tau frumos, cuvintele tale minunate... dureros de minunate, toate acestea ar ajuta enorm pe Forumul E.M.M.A. Acolo suntem noi, parintii de Ingeri care avem nevoie de sustinere si sprijin. Iar noi, acolo, primim cu bratele deschise orice suflet bun, care ne accepta durerea, dorul si suferinta.
Te asteptam pe forumul Organizatiei E.M.M.A., te asteptam cu bratele si sufletele deschise, te asteptam cu speranta ca incet-incet, lumea va realiza ca sufletul este primordial, ca un cuvant bun, spus cu sinceritate, ajuta enorm.
Iti multumesc pentru bunatatea ta,
Monica

Ada Rusu-Milea spunea...

Monica ...si eu iti multumesc ca ai intrat aici si mi-ai citit gandurile ... ma simt onorata si mandra sa fiu intre voi, cu voi ...
Cu mare drag voi veni pe forumul E.M.M.A., daca voi credeti ca as putea fi de folos cuiva.
Din pacate, lumea nu prea mai pune pret pe suflet, pe oameni ... ne limitam la a spune "imi pare rau, dar poate e mai bine asa" si uitam cata durere ramane in urma ...
Te imbratisez cu drag si ne vedem pe forumul sufletelor pline de iubire :)