duminică, 28 noiembrie 2010

Moare cate putin ... (Pablo Neruda)

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".

ImageMoare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...

ImageDaca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...









5 comentarii:

VertAnge spunea...

E...eu cred ca fiecare murim cate putin in fiecare zi, chiar daca facem exact opusul cuvintelor de mai sus. Dar depinde numai de noi cum ne omoram fiecare zi.

Unknown spunea...

Cuvintele sunt profunde si grele. Se poate dezbate pornind de la aceste versuri, o intreaga folosofie . Dar din pacate multi dintre noi prefera sa se uite la un film decat sa rumege asupra acestor cuvinte.
Ada, am sa postez si pe blogul meu daca nu te deranjeaza.
Te pup.

danaliana spunea...

sunteţi o femeie frumoasă şi sensibilă,mi-ar plăcea să vă fiu prietenă.v-am descoperit întâmplător căutând reţete culinare,de atunci vă citesc noutăţile.

Ada spunea...

Multumesc din suflet! Cuvintele dvs sunt prea mari, dar ma bucur nespus sa va am aici! Sper sa va fie de folos si retetele pe care le voi posta in curand, inspirate din calatoria noastra :)

Alex P spunea...

Nu cred ca de-a lungul anilor am cunoscut un suflet mai VIU ca al tau,un suflet care a "murit" in fiecare zi ani la rand dar care renastea odata cu rasaritul soarelui,odata cu roua,odata cu sfanta si binecuvantata lumina a diminetii.Desi adesea ne pierdem in toate clipele existentei noastre,cu bucurie descoperim ca singura noastra certitudine sunt micutii care se nasc.ce poate fi mai viu decat un suflet care rasare din nimic? Cum sa ne putem indoi vreodata de divinitate cand dupa lacrimi amare primim in dar dragoste si atingerea "ingerilor"?