...de suflet ...

Aveam de gand sa postez reteta de ciorba de fasole pastai, a Laurei Laurentiu (un succes rasunator in bucatarie la mine ;)), dar cand m-am asezat frumos la scris, zic sa arunc o privire pe Facebook ... si dau de un fragment din cartea Irinei (care va aparea in septembrie, se pare, dar revin cu detalii atunci!) si ... m-am pierdut ...
Voi copia pasajul acela, felicitand-o pe Irina pentru tot ce face. Ceea ce scrie ea, sunt bucati din sufletele noastre, ale fetelor :) Irina scrie cu inima, din inima ... uneori ma simt de parca as fi la un EKG, in fata ei :) Uneori plang, alteori rad ... Irina face parte din viata mea, de ceva timp:) ...  ma simt dependenta de tot ce scrie ea, o iubesc pur si simplu si abia astept sa o cunosc personal ... Felicitari, Irina !!!

~~~"""~~~

"Chiar daca atunci cand ma aflam in preajma lui aveam niste emotii care ma faceau sa ma port prosteste, ma straduiam sa par calma si indiferenta. Doar in mintea mea exista ceva intre noi, pentru ca in realitate, "noi" era ceva interzis. Si, desi eram convinsa ca el nu avea sentimente pentru mine, imi placea sa imi imaginez ca avea. Poate ca imaginatia mea era alimentata si de afirmatia lui ciudata si nepotrivita, din ziua in care mi-a spus, ca atunci cand ma priveste, vede fluturi. Dar asta se intampla de mult si poate ca totusi se referea la rochia mea cu fluturi si nu la fluturii iubirii...
Ma privea in oglinda, cum imi scoteam cerceii. Ca sa-i distrag atentia, care ma incomoda, am tras cu putere de siragul de margele pe care il purtam la gat. Acestea s-au imprastiat pe jos, facand un zgomot ca un ropot puternic de ploaie. El s-a aplecat sa le culeaga, dar, vazand ca ma amuzam pe seama lui, a renuntat. S-a apropiat de mine si s-a oprit in spatele meu. Ma privea in oglinda cum imi periam parul, iar eu i-am zambit copilareste.
- Ce vezi?, l-am intrebat, sperand ca imi va spune iarasi ca vede fluturi.
- Ce vad acum?
- Da.
- Vad restul vietii mele."

... ... ...